Ca sa incepem, are o grafica ingrozitoare care strica in totalitate impresia jocului din primele minute de joc. Cadrele simple si antipatice care seamana cu niste poze incetosate sau cu incercarea unui designer incepator de a crea o imagine 3D, descurajeaza in totalitate dorinta de a juca mai departe, o data ce ai vazut prima scena hidden object.

Crede-ma, jocul devine si mai rau pe masura ce avansezi. Nu exista animatii, iar personajele, desenate intr-un stil simplu animat, par prea simple si deloc simpatice.

Cat despre actiune, in ciuda faptului ca e primitiva, pare sa fie destul de neobisnuita si noua. Dupa cum probabil ai ghicit deja din titlul jocului, povestea vorbeste despre furtul Mona Lisei. Un hot super evaziv, care calatoreste prin timp cu ajutorul inventiei sale fantastice, Predeformatorul timpului, care arata exact ca o arma laser din desene, a comis recent un act teribil de vandalism – a furat de la muzeu creatia nemuritoare a lui Leonardo da Vinci, facand din ea bucati pe care le-a imprastiat in timp prin toata lumea. Asadar, sarcina ta este sa gasesti si sa aduni toate aceste piese, calatorind intre trecut si prezent cu ajutorul Predeformatorului Timpului, care din nefericire a fost scapat de raufacator si a fost gasit de agentii Interpolului in timpul ultimei lor incercari de a-l captura si de a-i distruge urmele folosind un Dispozitiv de Urmarire a timpului, un alt element ciudat, inventat de Echipa de Tehnologie a Interpolului. Sincer, in ciuda ideii intrigante, exista prea multe coincidente in aceasta poveste pentru ca ea sa fie convingatoare.

Modul in care este spusa povestea merita titlul de mediocritate absoluta. Intamplarile au loc extrem de lent, si exista o lipsa evidenta a dialogurilor. In plus, majoritatea scenelor hidden object pe care trebuie sa le cercetezi nu au legatura una cu alta nici prin tema nici prin deplasare. Drept rezultat, tot ce trebuie sa faci este sa cauti elemente la intamplare de pe lista, inclusiv diverse cutii, gandaci morti, pasari, morcovi si alte lucruri inutile, care nu au nici o legatura cu ceea ce faci tu. Elementele din quest, cum ar fi piesele picturii, iti sunt oferite automat dupa ce aduni toate obiectele de pe lista din trecut si din prezent. Iti petreci timpul explorand aceste gramezi cu obiecte, insa la sfarsit nu se intampla nimic.

Nu esti mai aproape sa prinzi criminalul, indiferent cate piese ai adunat deja. Evenimentele nu merg mai departe. Seful tau pur si simplu iti multumeste pentru eforturile tale si te trimite la urmatoarea locatie mai captivanta in cautarea acelorasi morcovi inutili. Iti poti imagina in ce situatie stupida esti pus?

Totusi, nu e acesta cel mai rau lucru in legatura cu Time Chronicles: The Missing Mona Lisa. Te misti prin joc, sarind de la o scea hidden object la alta cu cateva mini-jocuri primitive. Majoritatea cadrelor sunt incetosate si extrem de granulate.

Oricum, granulat nu e cel mai bun cuvant. Arata ca niste colaje pentru copii, in care obiecte de diferite marimi sunt puse impreuna, in cadrul unei imagini. De exemplu, la biroul directorului din Luvru, vei gasi un mic pinguin stand la usa de la intrare, in Egipt vei vedea o testoasa imensa pe spatele Marelui Sfinx si o zebra mica in geam. Unele din obiecte pur si simplu stau in aer, in timp ce altele sunt imprastiate peste tot. Odata era un aspirator in afara ecranului, asa ca singurul mod de a-l obtine este sa folosesti un indiciu. Apropo, in modul casual indiciile se incarca rapid, nu esti penalizat pentru click-urile suplimentare iar limta de timp e extrem de generoasa.

Sa joci cu modul normal este evident mult mai greu. Listele cu obiecte merita o mentiune speciala. Odata, mi s-a cerut sa gasesc o perie, care s-a dovedit a fi o surubelnita, si nu e singurul exemplu. Obiectele nu arata intotdeauna asa cum ar trebui. Un soarece din lista s-a dovedit a fi un mouse pentru calculator, in timp ce in aceasi locatie exista un soarece real si am dat click de sute de ori inainte sa-l observ pe al doilea. De asemenea exista scene cu diferite palarii sau perechi de pantofi, asa ca atunci cand ti se da sarcina sa gasesti una, pur si simplu nu stii pe care din ele sa dai click. In plus, unele elemente pur si simplu nu raspund la clcik-ul tau, in final e imposibil sa intelegi daca obiectul pe care l-ai gasit este cel corect. Stiu ca lista cu dezavantajele acestui joc pare sa nu se mai termine, insa trebuie sa mai adaug cateva probleme. Majoritatea obiectelor sunt atat de mici sau incetosate incat va trebui sa cercetezi fiecare scena de cel putin trei ori, iar obiectele pe care trebuie sa le gasesti sunt mereu aceleasi!

Per ansamblu, nu exista voce actanta, muzica din fundal e incredibil de enervantaiar efectele sonore sunt atat de iritante, incat nu poti sa faci altceva decat sa inchizi sonorul dupa primele minute de joc. Singurul moment interesant din cadrul intregului joc este scena in care faci cunostinta cu seful tau, cand iti cere sa te prezinti iar tu trebuie sa tastezi un nume ca sa iti faci un profil. Aceasta trasatura imi pare extrem de creativa, insa e singurul lucru care mi-a placut la joc.

So, if you have what to do besides playing Time Chronicles: The Missing Mona Lisa, do it! Each component of the game, from its ill-conceived plot and outdated graphics to awkward gameplay, strikes with its poor quality, so don’t waste your time, because it doesn’t worth any minute spent! Perhaps, tomorrow Big Fish Games will offer us something better…

Deci, daca ai ceva de facut in afara de jucat Time Chronicles: The Missing Mona Lisa, fa-o! Fiecare componenta a jocului, de la actiunea sa prost-conceputa pana la grafica invechita si gameplay-ul ciudat, te socheaza cu calitatea sa extrem de scazuta, asa ca nu-ti pierde timpul, deoarece jocul nu merita nici un minut din timpul tau pretios! Poate ca maine cei de la Big Fish Games ne vor oferi ceva mai bun…