Intrigaţi de prezentarea vividă a noului joc, am permis acestui joc în stil animat să ne păcălească într-un mod josnic. Imaginile sale asemenea unor picturi ne captează atenţia, promiţându-ne un gameplay expresiv. Dar speranţele şi iluziile noastre sunt spulberate după primele minute după ce jocul îşi începe naraţiunea enervantă iar grafica sa minunată se transformă în imagini dragalaşe. Ar trebui să definim jocul Muse de la Big Blue Bubble drept un joc hidden object cu segmente de puzzle şi mini-jocuri făcute la întâmplare. Povestea este slăbuţă, concentrându-se asupra unei fete care îţi cere să călătoreşti în imaginaţia artiştilor. Potrivit regulii acestui joc, există un personaj negativ care îţi complică aventura. Există posibilitatea de a-ţi alege modurile de dificultate: cronometrat sau necronometrat. Puzzle-urile hidden object sunt foarte frustrante, atât datorită designului, cât şi datorită eforturilor creatorului jocurilor de a face obiectele ascunse pe cât de nerecunoscut pe cât posibil. Mai mult decât atât, penalizarea pentru click-uri este oribilă - de duce imediat înapoi la instrucţiunile jocului. În Muse, mini-jocurile sunt extrem de familiare pentru veteranii genului hidden object. Poate două sau trei mini-jocuri sunt un pic mai diferite. Oricum, acest lucru este mult prea puţin semnificativ pentru o astfel de premisă. Ca să punem totul la un loc, nu există un buton de “skip” pentru aceste segmente aşa că trebuie să te “bucuri” de toate aceste mini-jocuri. Background-ul muzical distruge atmosfera visătoare a acestui joc. Mai mult, nu numai că distruge jocul dar pune la încercare răbdarea jucătorilor. Dacă nu vrei să-ţi explodeze capul, închide muzica imediat. Per ansamblu, este unul din acele jocuri scurte. Motivul nu se află în lungimea jocului însă noi nu putem să jucăm mai mult de 10 minute acest joc. Ce porcărie!